Consumatorul e regele. Tu eşti consumatorul.
Consumi mărfuri, servicii, adevăruri. Poţi alege orice vrei. Votezi în fiecare alegere: pentru cartea cea mai bună, filmul cel mai bun, sursa cea mai bună a ştirilor. Chiar dacă nu votezi la urnă, votezi cu portofelul.
Nu ştiu cum este în România în acest moment, dar o să-ţi spun cum este în Vest: o să fie la fel şi aici în curând. Oamenii nu fac cumpărăturile pentru că au nevoie de ceva, dar pentru că vor ceva; de fapt e răgazul nostru cel mai important. Îl poţi sluji pe dumnezeul Mamon în catedrale de sticlă, cu muzică blândă şi capuccino. Nu contează la care mergi; toate sunt la fel. Totul e pace şi linişte, şi tu eşti o marfă la fel ca acele designer trainers pe care le vezi în fiecare geam. Nu există nici un cerşetor pe acest pământ sacru; nu mai există sărăcie în lumea noastră bej ... sau cel puţin săracii sunt excluşi. Nu ai nevoie de credinţă ca să intri în acest paradis bej, dar ai nevoie de o carte de credit – fără asta, nu poţi face mare lucru ... Marx a spus că religia e opiumul poporului, şi poate că a avut un fel de dreptate; dar cu siguranţă, cuvintele lui se aplică foarte tare la,, bej", anestezia poporului.
Este o dezbaterea interesantă dacă globalizarea produce mai multă sau mai puţină varietate a mărfurilor în magazine. E sigur, însă, că magazinele înseşi devin din ce in ce mai asemănătoare. O cercetare recentă a arătat că e o pierdere deprimantă a individualităţii între oraşele din Anglia – tot mai multe au aceleaşi catedrale identice ....
Scriu asta la începutul lui iunie 2005, şi tocmai e o mică criză în Uniunea Europeană: francezii şi olandezii au votat „nu" intr-un sondaj despre o nouă constituţie pentru Uniune. Nu o să discut despre această constituţie aici, şi sunt o mulţime de motive, unele contra altele, pentru „nu". Însă, mi se pare că exista o temă în comun între
Consumi mărfuri, servicii, adevăruri. Poţi alege orice vrei. Votezi în fiecare alegere: pentru cartea cea mai bună, filmul cel mai bun, sursa cea mai bună a ştirilor. Chiar dacă nu votezi la urnă, votezi cu portofelul.
Nu ştiu cum este în România în acest moment, dar o să-ţi spun cum este în Vest: o să fie la fel şi aici în curând. Oamenii nu fac cumpărăturile pentru că au nevoie de ceva, dar pentru că vor ceva; de fapt e răgazul nostru cel mai important. Îl poţi sluji pe dumnezeul Mamon în catedrale de sticlă, cu muzică blândă şi capuccino. Nu contează la care mergi; toate sunt la fel. Totul e pace şi linişte, şi tu eşti o marfă la fel ca acele designer trainers pe care le vezi în fiecare geam. Nu există nici un cerşetor pe acest pământ sacru; nu mai există sărăcie în lumea noastră bej ... sau cel puţin săracii sunt excluşi. Nu ai nevoie de credinţă ca să intri în acest paradis bej, dar ai nevoie de o carte de credit – fără asta, nu poţi face mare lucru ... Marx a spus că religia e opiumul poporului, şi poate că a avut un fel de dreptate; dar cu siguranţă, cuvintele lui se aplică foarte tare la,, bej", anestezia poporului.
Este o dezbaterea interesantă dacă globalizarea produce mai multă sau mai puţină varietate a mărfurilor în magazine. E sigur, însă, că magazinele înseşi devin din ce in ce mai asemănătoare. O cercetare recentă a arătat că e o pierdere deprimantă a individualităţii între oraşele din Anglia – tot mai multe au aceleaşi catedrale identice ....
Scriu asta la începutul lui iunie 2005, şi tocmai e o mică criză în Uniunea Europeană: francezii şi olandezii au votat „nu" intr-un sondaj despre o nouă constituţie pentru Uniune. Nu o să discut despre această constituţie aici, şi sunt o mulţime de motive, unele contra altele, pentru „nu". Însă, mi se pare că exista o temă în comun între
